Astăzi stăm de vorbă cu Mihaela Sava, cunoscută pentru blogul ei, Prăjiturela, lansat în anul 2013, care a adunat o comunitate mare de fani, atât pe Facebook, cât și pe Instagram. În 2016 a participat la Bake Off România, unde a ajuns în semifinală. Începând cu 2017, se află în top 30 cel mai influenți food bloggeri români (conform revistei românești BIZ), iar în 2019 a câștigat premiul Best New Media Awards la categoria Food, by Elle Romania. Mihaela organizează ocazional ateliere culinare cu copiii din zonele rurale și face parte din comunitatea SkirtbikeRomania (proiect patentat la nivel internațional, care promovează mersul pe bicicletă în stil).
Seria #cutotiifoodies / “Cu toții foodies” reprezintă asumarea ambiției noastre îndrăznețe: să fim cu toții foodies. Iar ca să ajungem acolo, acționăm metodic: îi cunoaștem întâi pe pasionații de gastronomie – pe acei foodies pe care îi urmărim îndeaproape și despre care știm că frecventează restaurantele din comunitatea Gault&Millau. Își aleg experiențele culinare după același principiu folosit și de ghidul nostru: gustul e înainte de orice.
Explorăm cu fiecare din ei ce înseamnă conceptul de foodie, cum a devenit fiecare un foodie și ce face să-și întrețină și dezvolte această identitate. Construim apoi portretul robot al unui foodie, în așa fel încât să fie simplu să vă auto-identificați deja sau să deveniți unul. Iar când convertirea României către un spațiu plin de foodies se va fi săvârșit, vom ști că misiunea noastră de a aduce împreună pe creatorii de gust cu cei care caută experiențe deosebite în jurul gustului se va împlini.
Dincolo de papilele gustative, să fii foodie este o modalitate excelentă de a afla mai multe despre lume, despre tine și despre ce se întâmplă când treci dincolo de bariere. Identitatea aceasta îți crește așteptările față de un creator de gust – bucătarul care pune esența unui terroir în farfurie – și îți permite să te bucuri mai mult de o experiență gastronomică, acasă sau la restaurant, în timp ce te conectezi la o comunitate tot mai mare.
Sezonalitatea mă atrage. Pentru mine, un restaurant care gătește cu produse proaspete de sezon își respectă clienții și se respectă.
De la ce bucătar din România ai putea să mănânci, fără să știi autorul și totuși l-ai recunoaște? Care e “semnătura” care îl diferențiază și care îl face recognoscibil?
L-aș recunoaște, cu siguranță, pe Alexandru Iacob (restaurantul MAT). Îmi place mult cum gătește, mai ales că are un stil cu produse românești. Apreciez modul în care evidențiază preparatul central, potențându-l prin restul preparatelor și echilibrându-l.
Cred că l-aș recunoaște și pe Alex Petricean (NOUA), are o influență scandinavă, aș spune că semnătura lui se aliniază trendului cu mâncăruri fermentate.
Cum îți dai seama din meniu dacă un restaurant este genul de loc unde ai vrea să mănânci sau nu?
În primul rând, mă uit la lista de ingrediente – dacă restaurantul depune eforturi pentru a folosi ingrediente de sezon și dacă o parte a meniului care se găsește doar într-o anumită perioadă a anului, mă declar mulțumită. Sezonalitatea mă atrage. Pentru mine, un restaurant care gătește cu produse proaspete de sezon își respectă clienții și se respectă.
Cum ai gestionat schimbările provocate de pandemie? Ce anume ai păstrat și ce obiceiuri noi ai introdus în viața ta, în ceea ce privește universul tău gastronomic?
Eu am fost dintotdeauna o susținătoare și o promotoare a producției locale, dar acum, cu atât mai mult, marșez DOAR în această direcție. Producătorii locali au nevoie de noi să le cumpărăm produsele. O mare parte dintre ei s-au reprofilat și putem comanda online. Acesta este un element nou pe care l-am introdus în viața mea ca urmare a pandemiei: să comand online de la producătorii locali.
În perioada de lockdown am început să fac pâine cu maia. Acum am luat o pauză, dar aș vrea să mă reîntorc, mai ales că începe sezonul rece. De asemenea, am gătit mâncarea prin tehnica slow cooking. Mi s-a părut că astfel am mai multă grijă de sistemul meu imunitar – o mâncare gătită astfel își păstrează mai mult din nutrienți.
Cred că toată perioada aceasta ne-a determinat să avem mai multă grijă de noi, să fim mai conștienți de ceea ce înseamnă sănătate, corp și suflet.
Partea bună a pandemiei este că a apropiat oamenii de mâncare și de ei înșiși.
Ce emisiuni tv sau podcasturi gastro ai mai urmărit? Sau ce blog/ sursă de informații în gastronomie accesezi des?
Ascult Gastropod, e o recomandare de la Cătălina Penciu, prietena mea. În acest podcast sunt două fete, o britanică și o canadiancă. Ele analizează gastronomia din punct de vedere științific și istoric. Vorbesc, de exemplu, despre cum a fost descoperită cafeina și dacă chiar avem nevoie de ea, despre brânzeturi, zahăr, vitamine. Au mereu invitați speciali – oameni de știință.
Iar pe Youtube, o urmăresc pe – Liziqi, este foarte interesantă. Locuiește în China, în munți, într-o gospodărie tradițională, cultivă tot felul de plante, pregătește mâncăruri arhaice. De exemplu, are clipuri în care ne arată ce se întâmplă din momentul în care plantează o sămânță și până când pregătește un preparat cu ce a cultivat. Îmi place că are melodii foarte calme pe fundal. De asemenea, poți auzi sunete de păsări și animale, sunetele naturii. Calitatea materialelor este excepțională, inclusiv din punct de vedere tehnic. Experiența în sine e foarte faină, ca și când te-ai uita la un film.
Cum ai defini un foodie, care sunt caracteristicile, în viziunea ta?
Am o prietenă, Monica Roșu, care este, din punctul meu de vedere, definiția termenului “foodie”. Are chiar și un blog care se numește The Foodie Family. Așa că atunci când aud acest termen, mă gândesc la ea – are multe cărți de bucate, gătește multe feluri de mâncare, de la vegan la cărnuri. Testează multe restaurante – de la cele mai nepretențioase, până la cele mai bine evaluate din întreaga lume. Iar în excursii, ea merge la piață, ca să aibă parte de experiența completă. Și așa aș vrea să fiu și eu. Așa mi se pare că ar trebui să fie un foodie: să acopere zona gastronomică pe toate planurile, să fie informat despre ingrediente, restaurante, trenduri, să gătească.
Cum devii un foodie?
Un foodie devii dacă îți place mâncarea de calitate.
Să nu confundăm mâncarea “multă și buna” cu asta. Mă refer să reușim să găsim plăcere în a mânca preparate în cantitate mai mică, să simțim plăcerea de a identifica un gust, o aromă, să ne gândim de unde provin ingredientele folosite pentru a prepara ceva, să percepem un preparat ca pe un concept în sine.
Ce s-a întâmplat cu foodie-ul în pandemie?
Foodie-ul a fost cel mai fericit în pandemie, eu așa cred. Unele persoane nu au avut de ales și au devenit foodies, și-au descoperit pasiunea pentru ingrediente și rețete. În lockdown au avut timp să descopere gusturi și arome noi. Partea bună a pandemiei este că a apropiat oamenii de mâncare și de ei înșiși.
Lockdown-ul m-a făcut mult mai creativă pe zona de cooking.
Cum ai traduce „Foodie” în limba română ca să exprime cel mai bine conceptul?
Îmi vine în minte cuvântul GURMAND. M-am uitat și în dicționar – înseamnă o persoană căreia îi plac și care știe să aprecieze mâncărurile bune.
Din păcate, în România gurmandul este asociat cu un om căruia îi place să mănânce mult. Ar trebui să îi schimbăm sensul și să revenim la explicația din dicționar.
Ce ai făcut în lockdown?
Am gătit foarte mult, am filmat, am pozat și am scris rețete.
Am descoperit că video-ul este foarte apreciat în comunitatea mea. Am început cu niște rețete filmate cu mobilul pe fast-forward, apoi le-am pus text, am adăugat și voce. Cu alte cuvinte, lockdown-ul m-a făcut mult mai creativă pe zona de cooking.
Ce restaurante noi ai descoperit în ultima vreme?
Am descoperit Naser – este un restaurant de la care nu am comandat până acum pentru că soțului meu nu îi plăcea mâncarea libaneză. Dar am avut o surpriză plăcută.
De asemenea, am comandat de la Edo Sushi și am aflat că vine în București Samsara din Cluj! Abia așteptam să ajungă în capitală.
Și ar mai fi MAT-ul lui Alexandru Iacob – mi-a placut mult tacos-ul cu fasole.
De unde ai comandat mâncare ultima oară și ce ai ales?
Ultima dată am comandat de la Naser – au un platou cu mai multe dip-uri: hummus, iaurt cu menta, labne, tabouleh și supa lor de linte.
Cât de des ieșeai la restaurant înainte de pandemie?
De două ori pe saptămână. Îmi lipsește foarte mult socializarea. Și încercam mereu preparate noi, o dată pe lună, aveam un grup de foodies cu care încercam restaurante, ne doream să descoperim comori. Și am descoperit câteva.
Când călătorești, cum faci research-ul de restaurante? Care sunt criteriile după care alegi unde să mănânci?
De obicei, îmi întreb prietenii. În călătoriile noastre, încercăm să evităm restaurantele turistice, căutăm cârciumi locale. Preferăm să mâncăm în cartiere, nu în centrul orașului.
Ce reprezintă mâncarea pentru tine?
Cred că eu și mâncarea ne completăm reciproc – ea pe mine și eu pe ea. Pentru mine, reprezintă în primul rând familia, care la mine cuprinde și prietenii apropiați.
Noi am crescut cu bunica, ea gătea pentru toată lumea. Toate întâlnirile de acasă se făceau în jurul mesei. Iar aici unde locuim noi, avem prieteni-vecini, mâncăm împreună. Asociez mâncarea cu oamenii dragi.
Cum ți s-a schimbat percepția asupra mâncării, de-a lungul anilor?
Percepția mea s-a schimbat mult în ultimii ani. De la interesul față de proveniența ingredientelor și până la calitatea lor, felul în care sunt puse în valoare într-un preparat.
Acum nu mai văd preparatul ca pe un tot, ci văd o asociere de ingrediente. Mă gândesc cum sunt armonizate și echilibrate gusturile, aromele.
